Despre carte: an / Tabitha merge și se gândește la pantofi. Se gândește de mult la pantofi, trei perechi și jumătate mai exact, dar e greu să judeci timpul uitându-te la fierul de călcat. Este mai ușor să măsori în perechi: au mai rămas trei, iar ea a pornit în călătorie cu șapte. Pantofii, legați bine de rucsac, atârnă deasupra acestuia, trăgând cu greutatea lor. Toamna, iarna, primăvara și vara se succed, trecând, ca peisajele, iar Tabitha nu este sigură dacă tălpile se uzează într-un an sau mai mult, dar pare un an. Îmi voi îmbrăca o pereche nouă și voi începe să-mi număr pașii, se gândește ea în mod constant, dar este atât de ușor să mă pierzi. Se gândește la pantofi, pentru că altfel nu ar putea merge mai departe: curelele de fier se înfige în piele, se freacă, lasă vânătăi și calusuri, durerea dă viață pantofilor și o poartă peste râuri, munți și abisuri. . Trebuie să mergem înainte, altfel încălțămintea nu se uzează niciodată, ci trebuie să fie uzată..